Adaugă Autofun.ro ca sursă preferată în Google
În anii ’30, un colecționar pasionat a început o aventură unică, devenind peste timp o legendă în lumea automobilistică. Acesta a fost Pieter Louwman, care, în 1934, a cumpărat un Dodge fabricat în zorii Primului Război Mondial, cu scopul de a-l păstra pentru totdeauna. Dintr-o simplă pasiune personală, colecția s-a transformat într-un muzeu național, iar mai apoi, în Muzeul Louwman, un omagiu adus unui om care a avut o viziune inegalabilă. Ceea ce pare de neînțeles, însă, este faptul că, în această colecție, nu doar mașinile clasice din epoca modernă sunt prezentate, ci și vehicule electrice de la începutul anilor 1900, un fenomen care a fost în mod greșit neglijat de istoria auto. Acum câteva săptămâni am participat la aniversarea de 60 de ani a modelului Toyota Corolla, eveniment care a avut loc în Louwman Museum, Haga, Țările de Jos.
De la trăsuri electrice la mașini moderne
Începuturile vehiculelor electrice (aș prefera încă să le numesc trăsuri) nu reprezintă o noutate în industrie. Istoria acestora începe în 1828, când inventatorul maghiar Ányos Jedlik a realizat un dispozitiv electromagnetic pe care l-a atașat unui vehicul de mici dimensiuni. Apoi, în 1832, inventatorul scoțian Robert Anderson a prezentat o trăsură electrică, devenind, astfel, cel care a fost văzut în istorie ca primul care a inventat un vehicul mișcat de electricitate. Marea problemă a trăsurii electrice a fost faptul că folosea baterii de unică folosință. Scoțianul nu avea acces la o altă tehnologie, bateriile reîncărcabile plumb-acid urmând să apară la finalul anilor ’50, mulțumită fizicianului francez Gaston Plane.
În acea perioadă, vehiculul electric era doar unul dintre multe idei explorate de alți inventatori. Americanul Thomas Davenport și olandezul Sibrandus Stratingh au avut același vis, dar cu abordări diferite. Primul a gândit un fel de mini-locomotivă electrică, în timp ce Stratingh a produs un mini-vehicul cu trei roți cu o masă de doar trei kilograme. Pe care, sincer, nu prea o puteai utiliza la nimic; dar asta nu schimbă cu nimic importanța ei din punct de vedere tehnic. Probabil de-aici și folclorul care îl dă inventator al primului vehicul electric pe scoțianul Anderson.
Mai târziu, în 1884, britanicul Thomas Parker a dat naștere primei mașini electrice de producție. Peste alți 6 ani, scoțianul William Morrison a prezentat în America un vehicul asemănător. Astfel, evenimente care au avut loc înainte de 1900 au pus bazele pentru o industrie care, deși a fost învinsă de combustibilul fosil în anii care au urmat, a fost re-descoperită în epoca modernă, cu toate mașinile electrice pe care le vedem astăzi. Dar în Muzeul Louwman, aceste mașini din anii 1900 nu sunt doar o curiozitate, ci o dovadă a faptului că ideea mașinii electrice nu e deloc nouă.
Ce a început, în anii ’30, ca o colecție auto privată, s-a transformat de-a lungul deceniilor în Muzeul Național al Automobilului, iar mai apoi, în Muzeul Louwman. Cea care a dat naștere acestui proiect, Pieter Louwman, a avut o viziune pe termen lung, care a făcut dintr-o pasiune o legătură cu trecutul, prezentul și viitorul. Colecția nu este doar un testament al automobilismului, ci și o mărturie a faptului că, deși mașinile electrice din anii 1900 au fost învăluite de uitare, ele nu au dispărut complet, ci au fost păstrate, analizate și, în cele din urmă, redescoperite.
Tiberiu F.
Tiberiu F. scrie despre viitorul care merge pe baterie și despre mașinile de vis: Porsche, Toyota hibrid sub 3 litri, Nissan Pixo electric, Aston Martin. Și despre facturi incredibile, cum ar fi 47.800 de euro pentru 5 mm de scut.


Apparently electric cars have been trying to make a comeback for nearly two centuries—some comeback tour. At least the Louwman Museum kept the receipts, while the rest of us acted like batteries were invented last Tuesday.